Aș zice că am o sensibilitate aparte. O sensibilitate care mă face sa vad lumea asa cum o și scriu. Cu sinceritate, emotivitate, îndrăzneală, optimism și impulsivitate. E lumea văzută prin ochii mei și pusă în cuvinte. Sunt imaginile și trăirile mele. Câteodată , observațiile mele. Dar de multe ori cuvintele , doar curg. sunt ca un râu care iese din mine și se scurge prin taste, pe foaia virtuala. Pentru asta nu am explicație mai plauzibilă decât că e un dar. Dacă îi dar, nu pot decât să îl folosesc cât mai bine și mai înțelept posibil. Pentru multe lucruri care ies din mine, nici nu pot să-mi asum aprecierile voastre, nu că nu vreau, mi se pare nedrept , căci au ieșit prea ușor. Au curs. Am fost doar albia care a fost traversată și este traversată de un râu de cuvinte care uneori se revarsă și pe dinafara, produce inundații... asa ca o sa le las sa curgă la intensitatea de care au nevoie ca sa aducă viata și bucurie în jurul meu. Normal ca orice râu are nevoie de ploii ca sa nu sece. Ploii care sa ii mentina umplerea cu apa. De multe ori ploile mele de cuvinte vin de la Dătătorul darului meu , alte ori sunt cărțile. Întotdeauna va fi Biblia ca izvor nesecat de inspirație, care vine chiar de la Creatorul și Binefăcătorul meu, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit.
Aceeași sensibilitate care mă face sa vad lumea într-un mod aparte, mă face uneori și sa sufăr. Sau sa plang. Dar lacrimile, doar spală sufletul și-l lasă mai curat. Ma fac să mă simt în urma lor, ca o dimineață senină și răcoroasă de vară.
PS: Când nu mai știi ce sa faci, fi. Dacă e deșert la tine în suflet, cheamă ploaia... Ia Biblia și citește. Ia o carte care iți place și ... citește. Dacă vrei să vorbești frumos, dorește-ți o inimă curată.
PPS : Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dar !
sursa imaginii: tumblr.com
.png){kind=link}