Maine !

Maine o sa facem toate lucrurile grozave ce ni le-am propus. Maine, o sa citim o carte, o sa vedem filmul acela, o sa gatim mancarea aia speciala la care ne gandim de mult. Maine, o sa facem o surpriza persoanei iubite. Maine, o sa ne apucam sa facem sport. Maine, o sa invatam o limba noua. Maine, o sa iesim la plimbare cu bicicleta. Maine, o sa devenim mai sociabili. Maine, o sa pictam. Maine, o sa scriem. Maine, o sa visam. Maine, o sa bem cei 2 litrii de apa recomandati. Maine, redecoram camera, facem curat in dulap, vopsim usa. Maine, zambim. Maine, spalam covorul, dam cu aspiratorul. Maine, facem pizza aia cu prietenii. Maine, invatam sa cantam la chitara. Maine, ii spunem ca o iubim si ii cumparam flori. Maine, ii spuneti ca il iubiti. Maine, ne apucam sa invatam un joc nou, un mod de exprimare nou. Maine, ne imbogatim vocabularul. Stii de ce ? Ca maine ii totul posibil ! Maine suntem invincibili si neobositi , maine e un prezent mereu continuu si maine nu ne cere decat vorbe. Maine nu ne bate pe umeri sa ne intrebe : de ce nu incepi acum? Maine nu ne doare, ca ieri. Maine nu ne face sa ne simtim frustrati. Maine e mereu disponibil. Maine e de treaba. Maine ne asteapta, dupa azi cand de fapt ar trebui sa facem toate acestea. Maine e o iluzie ce pare mereu reala si ne cheama ca o nimfa facandu-ne sa uitam de capriciosul AZI. Maine e sexy si voluptos. Maine e chiar ce asteptam cu toti . E visul nostru al tuturor, cand de fapt singura zi in care traim cu adevarat, e azi !
                                                                                                               sursa foto: tumblr.com

Sensibilitatea si râul meu de cuvinte

Aș zice că am o sensibilitate aparte. O sensibilitate care mă face sa vad lumea asa cum o și scriu. Cu sinceritate, emotivitate, îndrăzneală, optimism și impulsivitate. E lumea văzută prin ochii mei și pusă în cuvinte. Sunt imaginile și trăirile mele. Câteodată , observațiile mele. Dar de multe ori cuvintele , doar curg. sunt ca un râu care iese din mine și se scurge prin taste, pe foaia virtuala. Pentru asta nu am explicație mai plauzibilă decât că e un dar. Dacă îi dar, nu pot decât să îl folosesc cât mai bine și mai înțelept posibil. Pentru multe lucruri care ies din mine, nici nu pot să-mi asum aprecierile voastre, nu că nu vreau, mi se pare nedrept , căci au ieșit prea ușor. Au curs. Am fost doar albia care a fost traversată și este traversată de un râu de cuvinte care uneori se revarsă și pe dinafara, produce inundații...  asa ca o sa le las sa curgă la intensitatea de care au nevoie ca sa aducă  viata și bucurie în jurul meu. Normal ca orice râu are nevoie de ploii ca sa nu sece. Ploii care sa ii mentina umplerea cu apa. De multe ori ploile mele de cuvinte vin de la Dătătorul darului meu , alte ori sunt cărțile. Întotdeauna va fi  Biblia ca izvor nesecat de inspirație, care vine chiar de la Creatorul și Binefăcătorul meu, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit.
Aceeași sensibilitate care mă face sa vad lumea într-un mod aparte, mă face uneori și sa sufăr. Sau sa plang. Dar lacrimile, doar spală sufletul și-l lasă mai curat. Ma fac să mă simt în urma lor, ca o dimineață senină și răcoroasă de vară.
PS: Când nu mai știi ce sa faci, fi. Dacă e deșert la tine în suflet, cheamă ploaia... Ia Biblia și citește. Ia o carte care iți place și ... citește. Dacă vrei să vorbești frumos, dorește-ți o inimă curată.
PPS : Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dar !                                                
                                                                                                          sursa imaginii: tumblr.com