Dilema !

 Daca aparitia pe aceasta lume ar fi o alegere constienta pentru fiecare , multi dintre noi n-ar putea sa suporte la un moment ideea ca nu a ales nefiinta, in locul acestei vieti a carei duritate si mister trebuie suportate fara dreptul la intrebarea "de ce?" Si totusi putini rebeli care au incercat sa gaseasca un raspuns au sfarsit prin a se cufunda in mii de alte intrebari, poate nu la fel de universale ,  dar care provoaca mai multa confuzie decat multumire...
 Cred ca sufletul ca sa nu-si ia zborul a fost inchis in acest trup... si paradoxal sufletele marete si pline de avant au fost inchise in trupuri pline de boli si suferinta, in care sufletele mediocre s-ar pierde cu siguranta... Si totusi aceasta incorsetare ascute dorinta libertatii, dezvolta calitatile si trasaturile nobile, daca se gaseste puterea si taria de caracter de a lupta cu deznadejdea , ura, ciuda si amaraciunea ce rezulta in urma suferintei...
 Ce scumpe sunt lacrimile in aceasta lupta si ce frumos zambesc cei ce o castiga !



sursa foto : http://plasmatics-life.tumblr.com/

Proiectul IIsus

 Acest articol aparut in revista Esquire , mi-a placut asa de mult incat vreau sa-l impartasesc cu voi:

"Totul a inceput in ziua in care un barbat necunoscut, purtand o basca pe cap si o jacheta maro de fas cu manecile cam scurte si-a facut o cruce in fata sinagogii de pe strada Horea din Cluj. Chiar asa - a ridicat privirea spre doua turle de tabla gri, murdare si incerte aidoma cerului satul de iarna prea lunga. Tintea cu ochii undeva in sus, cautand parca spre sarpele de arama inaltat de Moise in pustie. Si-a dat jos basca, incet, cu mana stanga, scotand la iveala un par rar, lipit perfect de cap, apoi cu dreapta atras o cruce ca la manualul de religie, mare si solemna. Si a plecat. Cu basca-n mana.
 Sau poate a inceput in ziua in care m-am trezit cu un email de la Jesus. Era vorba de cineva care, banuiesc, doar semna Jesus si care de fapt, incerca sa-mi vanda niste Viagra. La superoferta, normal. Mesajul a sfarsit in junk mail, dupa o clipa de ezitare in care m-am gandit: dar daca o fi adevaratul IIsus? A doua venire a lui Mesia, cea depre care vorbeste Scriptura, de ce n-ar putea avea loc pe internet? Discret, printr-un mesaj pe email trimis alesilor. Doar se spune ca nimeni nu stie ceasul acela, nici forma venirii Lui. Am respins destul de repede ideea, care s-a dus usurel pe apa Sambetei, odata cu gandurile mele si o dusca mare de cafea cu lapte si putina miere.
 Ori fi pornit totul in dimineata cand un martor al lui Iehova mi-a pus in mana, la pachet cu un zambet tamp revista Treziti-va !, avand pe coperta un IIsus straniu atarnand nu pe o cruce, ci legat strans cu o franghie, avand bratele intinse in sus, prinse de un lemn vertical. Avea o figura de actor american si dramatismul scenei parea adevarata butaforie de Hollywood - un Charlton Heston capturat de indieni, cu scalpul inca la purtator, privind vag increzator in viitor. In fundal niste nori de furtuna, deloc optimisti. Desi era cam incert, sub efectul copertei Treziti-va! m-am trezit brusc si am grabit pasul.
 Adevarul e ca nici nu mai stiu bine ziua cand am decis ca trebuie sa-l caut pe adevaratul IIsus, acest personaj strain si totusi familiarde care ne lovim mereu pe la raspantii de drum, pe care il zarim cu coada ochiului ici-colo: in vitrinele magazinelor de suveniruri, la tara, prin biserici si cimitire, agatat de lantisorul aurit al unei fete, ce doarme leganat in tren. Sau reactivat de gesturile unor pasageri din autobuz care isi fac cruce, ca la comanda, tocmai can soferul baga in a treia, in dreptul catedralei. Ma intreb pe unde o fi azi acel Iisus ratacit printre noi? Un ready-make object, cu o fata construita dupa chipul si asemanarea noastra, mai mereu rastignit, desi la fiecare Pasti ni se aminteste ca femeile au gasit mormantul gol.
Poate fi azi amestecat prin multime, la bataia anuala pe apa sfintita de la gerul Bobotezei? Sau pe unde o fi cand are loc o megaevanghelizare si un pastor american cu dinti perfecti tuna ceva despre sfarsitul lumii? Sau cand moastele Sfintei X sunt plimbate de colo-colo cu limuzina printr-un cartier de blocuri? Sau la deschiderea anului scolar cand un sobor de preoti bolboroseste cevade neintales in zumzet de elevi asezati frumos in careu, dar care stau cu spatele, sporovaiesc despre vacanta sau isi fac poze, doar ca sa-si prezinte unii altora ultimele modele de telefoane mobile?
 In varianta lui pasunist-pastorala, e brusc reanimat pe toate planurile, semanand pe undeva cu instalatia de brad la care nu te gandesti tot restul anului, dar te bucuri ca vezi ca se mai aprinde. Personajul nostru, altfel enigmatic, devine brusc practic, functional - genereaza emotii intense, naste efluvii de bunatate, stoarce lacrimi ce cadpe barbi false de mosi, impaca familii dezbinate prin reality show-uri.
 Apoi, odta cu ultimele artificii din noaptea de Revelion, acest Iisus bucalat, acum proaspat reincarcat, aburit de respiratia vitelor din ilustratele primite prin posta, minunata strategie de marketing a Sarbatorilor, recipient al tuturor semnelor crucii corect executate, subiect al colindelor, se efazeaza, se retrage din lume si dispare cam pana primavara. E un fel de realitate inconsistenta ce apartine lumii, dar, vorba Scripturii, nu prea se potriveste chipului ei. De fapt si in Evanghelii face la fel, asta e un fel de marca a lui - cand apare, cand dispare. La un moment dat culmea!, dispare si din propriul lui mormant. Devine o absenta localizata destul de vag, undeva dincolo de nori. Cu toate acestea, semnul lui nobiliar devine obsedanta cruce - acest scandal necesar pentru evrei si incomod pentru alte neamuri. O necesitate teologica jenanta in procesul mantuirii, care azi intr-o lume emancipata trebuie trecuta iute cu vederea.
 Asadar, de Pasti, Iisus reapare in firmamentul constiintelor cetatenilor sau, cu alte cuvinte re-invie. In Ardeal, li se arata mai intai fratilor credinciosi maghiari si celor catolici. Unii chiar organizeaza procesiuni de purtare a crucii, se mimeaza rastigniri din aceleacu sutasi romani cu maturi rosi in cap si tot tacamul. La romani, dupa noaptea chemarii spre a lua lumina urmeaza nenumarate mese festive. Sfarsitul postuluie sinonim cu dezlegarea la colici biliaresi la o veselie nestapanita. Barbatii din Ardeal, in costume sobre, umla la udat fetele si se intorc acasa dezlegati la cravata si cam bauti. Pe mese, pe langa drob, vin si cozonaci, feluriti iepuri tantosi se amesteca la gramada cu oua rosii si oua kinder cu surprize. Pe micile ecrane, craciunitele semi-nude fac acu m loc iepuraselor playboy. In fine, totul se termina cu bine, a treia zi, dupa Scripturi.Si Iisus dispare iar din decor, de data aceasta pentru o bucata mai lunga de vreme, pana intr-o dimineata cetoasa de noiembrie, cand angajatii de la supermarketuri primesc ordin sa umple iar rafturiile cu globuri.
 Cum ziceam m-am hotarat intr-o buna zi sa-l caut pe adevaratul Iisus. L-am gasit pe te miri unde. L-am si pierdut de o gramada de ori, doar ca sa-l gasesc iar, ca pe un buletin ce nu sta defel locului in portmoneu. Chiar si cand crezi ca l-ai pierdut pentru todeauna suna un binevoitor la usa sa ti-l aduca. Te mai uiti si la poza sa vezi daca esti tu. Ca sa-l gasesc pe acest Iisus ratacitor am citit o seama de carti, am facut gramada de fotografii, majoritatea proaste, am ingenuncheat pe la miezonoptici in toiul iernii la o manastire, am reconstruit si fotografiat pe scena unui teatru Cina cea de taina dupa Leonardo da Vinci cu vagabonzi de la un azil de noapte in rol de apostoli si cu un Iisus de imprumut, fost propietar de carciuma. A fost o cina pe cinste, cu pui fripti, struguri si vin.
 Ca sa-l gasesc si mai bine, am cutreierat o bucata de lume, am dat de el prin aeroporturi, gari, agatat de oglinzi retrovizoare in masinile de ocazie care m-au purtat aiurea pri deserturi in Asia sau campuri de trestie de zahar in Caraibe. L-am vazut cu coada ochiului in L:as Vegas, cand tocmai se crapa de ziua , atarnand mare si greu la gatul unei prostituate ce mergea agale, pe tocurile ei inale, spre casa. Ba chiar am dat nas in nas cu el in cel mai paradoxal loc cu putinta - la baza unei partii de schi pe care coboram vijelios undeva in Tirol.

 Am constatat ca Iisus e un personaj maleabil, un fel de ceara moale pe care se imprima volutele amprentelor de pe degetele ce o framanta apasat. Fiecare epoca si cultura il modeleaza si il transforma in functie de necesitatile ei istorice. Pentru martirii aruncati la fiaredin vremea lui Nero, Iisus e izbavirea, limanul. Apoi, toga de matase a lui Cezarse aliaza cu pelerina de hermina papalapentru a crea imperii in numele unui astfel de Iisus - unul cu tendinte imperialiste. Pe vremea cruciadelordevine un cavaler templier neinfricat care trece pagani prin ascutisul sabiei. Pe timpul ciumei medievaledevine prilej de discutii teologice ( pret de vreo trei sute de ani ), doar ca putina otrava de sobolani sa puna capat speculatilor fara rost. Prin secolul al nousprezecelea se inmoaie si devine un vizionar romantic lipsit de note discordante care i-ar putea deranja pe gentilomi rafinati, in speta francezi. In varianta lui americana, la Woodstock, se bala ceste putin in noroi devenind un hipiot cu flori in par, iar in masivul Sierra Maestra din sudul Cubei se transforma intr-un revolutionar cu barba, coleg de hatisuri cu Che Guevara.
 Mai nou , pentru contemporani, Iisus devine si mai flexibil: in scaunul dentistului cel mai bun anestezic, in ziua de examen e formula uitata, la spital e rezultaul negativ al biopsiei, iar pe stadion e golul victoriei. Epoca aceasta gagetizata si virtualizata are parte de un Iisus discret, fosilizat, reprodus in miriarde de forme si culori si care, cu cat este vehiculat mai mult, cu ata devine mai strain, mai depersonalizat. Scandalul crucii se disipeaza pe taraba de vechituri printre alte obiecte inutilesau devine o simpla bijuterie ca toate celelalte, fara identitate, fra semnificatie numai bana de aninat de lobul urechii. Multiplicarea imaginii sale in forme cat mai variateconduce la neutralizarea adevaruluiincomod al patimilor. Reproducerea lui Iisus ad infinitum are menirea sfanta de ainduce uitarea pe vecie de agonia din ceasul al treilea.
                                                                         ***
 Majoritatea celor care-l cauta pe adevaratul Iisus rateaza mereu intalnirea, la mustata, se intorc de unde au plecat si refac ciclic drumul - un perelinaj al credintei intr-o tara fara frontiere ce se descopera treptat ca fiind nu un simplu teritoriu , ci o persoana.
 Mi-am dat seama cu timpul ca exista totusi un mare pericol cu acest Iisus, de cum incepi sa-l cauti constati ca te-a gasit el mai intai. Si atunci de abia daca mai scapi de el. Se tine mereu scai. A patit-o si un tip, Pavel, undeva pe drumul Damascului, alaturi de multi alti cautatori gasiti..."

autorul articolului : Voicu Bojan, text preluat din revista Esquire, aprilie 2009

sursa foto :  http://plasmatics-life.tumblr.com/

Cuvintele zidirii

Cuvintele. Chintesenta Universului. Inceputul ei. Predictia sfarsitului. Caramizile care cladesc Universul, il definesc , il tranforma. Cuvantul care mantuie. Undele sonore care transforma eterul in material. Definesc istoria. Definesc vieti. Formeaza ideologii. Inspira . Ucid. Renasc. Dau viata. Dau aripi. Definesc generatia urmatoare. Definesc relatii. Cladesc si darama ziduri in acelasi timp. Promit. Ofera speranta. Vindeca . Mangaie. Incurajeaza. Ranesc . Cladesc poduri peste prapasti. Renasc. Redefinesc Pasarea Phoenix. Alina. Caramizile din care cladesc eu Lumea, definesc viitorul, vreau sa le impart si cu tine citiitorule. Ziditorul care a pus caramida din capul unghiului, cea care defineste intreaga cladire ma obliga prin dragostea Lui la asta. Amintiri pentru viitor. Franturi de prezent. Trairii. Ganduri. Sinceritate. Realism, nu optimism ieftin. Credinta. Speranta . Iubire. Iata ce vreau sa vezi construindu-se aici. Caramida cu caramida. Cuvintele definesc viitorul. Foloseste-le intelept.




sursa foto : http://plasmatics-life.tumblr.com/