Scriu in special cand suparat, trist, apasat sau ingandurat. Nu prea scriu cand sunt vesel. De multe ori veselia, pare o stare superficiala. Nu naste parca nici conflicte, nici idei profunde, nici vorbe de suflet si doar planuri si euforie. Pe cand tristetea are profunzime. Durerea da nastere in oameni cu caracter solid , la frumusete. Educa. Sigur in acelasi timp intarata, urateste, daca omul e slab. Despre suparare scrie in Biblie, ca duce numai la rau. Asa ca tot ce se aduna in mine. Toata valtoarea de ideii , de cuvinte, de emotii si de trairi, curge cel mai bine pe "hartie'' prin scris. Sangerez cuvinte si foile mi-au fost si balsam si pansament si posibilitati fara sfarsit. O coala alba e o lume care asteapta sa fie definita, redefinita sau creata . Pentru ca nu exista oprelisti si linii de demarcatie. Semnele de punctuatie sunt ca si zidurile, pot sa protejeze sau sa ingradeasca. Uneori, o fac pe amandoua. Si ce ramane intre... Tacerea, spatiului nefolosit. In arta japoneza de aranjare a floriilor, spatiul e la fel de important ca si floarea. Nu numai delimiteaza, ci si completeaza aranjamentul. La fel e si cu scrisul.Cat despre cititul printre randuri, a-ti auzit. eu acum doar scriu printre, prin si cu randuri.
O zi senina !
sursa foto: tumblr.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu