E greu sa accepti faptul ca dupa ce ai suferit enorm din cauza unor greseli, nu ai invatat destul din ele ... si inca le mai faci cand esti prea slab si prea nepasator sa privesti in trecut si sa vezi toti pereti care poarta amprenta capului tau.Nu poti trai fara motivatii si teluri... in cel mai bun caz exististi, in lipsa lor si atat tot. Cand nimic nu te stimuleaza si apatia pune stapanire pe tine, nu mai ai limite destul de clare intre bine si rau, nu mai ai putere sa alegi lucrurile care-ti pot influenta viata in bine... Inghetarea simturilor si a vointei te condamna la stagnare, desi cateodata e greu sa refuzi o astfel de stare : fiind cea mai facila in unele situatii, facand parte poate chiar din sistemul de aparare al organismului in unele situatii limita.
Nu spun ca nu este posibil sa existi fara sa vrei nimic, fara lucruri care te entuziasmeaza, satul de dezamagiri si cu convingerea ca decat sa faci ceva si sa fi iar dezamagit mai bine lasi totul asa cum e... dar nu traiesti.
Tind sa cred ca pana si frustrarile , dezamagirile, remuscarile care iti sfasaie inima, regretele si dulcele lacrimi alaturi de toate sentimentele si trairile pozitive te fac sa simti ca traiesti... Uneori nu vrei acest lucru, te-ai saturat de tot si pur si simplu ai vrea sa apesi un buton si sa "skip" vreo 2-3 piese din CD-ul pe care scrie : Viata si ca subtitlu' numele tau, dar abia mai tarziu mai tarziu cand stai si te uiti in urma iti dai seama ca piesele care-ti plac si te fac sa zambesti , nu ar fi avut farmec, fara toate celelalte piese care au fost asa de greu de "ascultat ".
sursa foto : http://plasmatics-life.tumblr.com/
