Înclin să cred că iubesc lumea, atât geografic, cât și pe oamenii ce o locuiesc și că urăsc lumea ca sistem de valori. Aceste două lucruri sunt ca un compas după care mă ghidez. Deși în mod real, evident că am tendința firească de a le inversa. Uitând că nordul este iubirea de oameni sau poate ca din cauza dezamăgirilor, îmi îndrept privirea spre sud, adică spre sistemul lumesc de gândire cu tendința de a-l adopta și de a-l face nordul după care mă ghidez. Bine că îl am pe Hristos, adevarata stea a nordului și centrul vieții mele. El a reușit să trăiască în echilibru perfect între a iubi lumea (creația, oamenii) și a ura lumea ca sistem de valori și principii. Îmi doresc să privesc mai mult la El și să învăț să mă ghidez după învățăturile Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu