duminică, 5 octombrie 2014

Steril

Un miner, o mină  
Și mina cu care desenez in mintea ta.
Caut în galerii de litere,
Ca sa iți aduc la suprafață ce citești!
Observ, privesc, citesc, caut,
în mine și în afară,
aur si diamante,
uneori argint,
cărbune mai puțin,
ca odată ars
lasă in urmă,
doar steril.





                                                                                                                                                                                                                       


                                                                                                                                                             

vineri, 3 octombrie 2014

Strigăt pentru artă

Și-a pierdut arta frumusețea
sau a avut doar măști,
care să ne facă să credem ca e frumoasă?
Arta e o oglindă? O stare?
Ce e? De a devenit atât de abstractă și de ciudată?
În loc să ne arate frumusețea ei, își ridicî poalele în cap
Și ne arată urâțenia, 
Hidoșenia post-post modernă.
de ce omul, cand are mijloace sa arate frumosul
inclina sa scoata in evidenta uratul?
Nimic nu-i nou sub soare, dar...
Pe de alta parte media artificializeaza frumusetea
Adevarul e undeva la mijloc si este strivit de extreme
cum sa mai iasa la iveala , cand oricum e numit relativ?
Cate persoane, atatea puncte de vedere
 vederea noastra este punctiforma
De aia, nu mai vedem in ansamblu
Detalile conteaza
Si intregul e tot un detaliu, dar nu-l baga nimeni in seama
Toti suntem in aceeasi zeama
plutind, cautam idei
si in lipsa lor exprimam la nimereala orice
chiar si o dejectie si ca sa nu ne zica lumea scarbosi sau nesimtiti, sau mai rau:                                                            
lipsiti de talent sau inspiratie, ii spunem arta
si astfel etichetata fecala noastra e faina si cine-o vede altfel e de cacat !


                                                                                                                     sursa foto: tumblr.com

luni, 29 septembrie 2014

Compozitie

 Scriu, deci exist.

 Creez propozitii noi, din cuvinte vechi.
Marchez teritoriu dintre realitate si  fantezie prin semne de punctuatie.
 Demarchez teritoriu dintre sacru si  profan, il fac pe tot sacru.
 Reduc totul la esenta.
 Aplic un strat de ulei verbal pe panza  inimii si strig cu tacere , ca sa aduc  liniste .
 Destinul il descoperi sau ti-l faci,  important e sa-l nimeresti pe cel care ti  se potriveste.
 Strang zambete , pe care sa le ofer in  loc de flori si sambete pe care sa le  ofer celor dragi.
 Mi-e draga marea si sarea care da gust , adica sens, scop si directie.
 Ai tu plic pentru scrisoarea vietii tale, pe care o scrii uneori constient?
 Nu te teme daca nu intelegi uneori nimic, lumea ii abstracta si abjecta.
 Sperie-te daca ai impresia ca intelegi intodeauna totul, atunci sigur ai o problema in plus, fata de cele pe care  le aveai deja.
Si daca nu-ti place ceva, contraataca cu ceva mai bun. Toti suntem satui de critici .
Sa tragi concluzi, inseamna ca n-ai alceva de facut. Daca ai tragere de inima ,
Opreste-te, ofera bunatate si respira aer de munte.
In rest , toti suntem oameni , dar ce greu e sa fii om.
Poate de aia, nu ne iese la toti!
Tu macar. incearca !

joi, 11 septembrie 2014

Scrisul

Scriu in special cand suparat, trist, apasat sau ingandurat. Nu prea scriu cand sunt vesel. De multe ori veselia, pare o stare superficiala. Nu naste parca nici conflicte, nici idei profunde, nici vorbe de suflet si doar planuri si euforie. Pe cand tristetea are profunzime. Durerea da nastere in oameni cu caracter solid , la frumusete. Educa. Sigur in acelasi timp intarata, urateste, daca omul e slab. Despre suparare scrie in Biblie, ca duce numai la rau. Asa ca tot ce se aduna in mine. Toata valtoarea de ideii , de cuvinte, de emotii si de trairi, curge cel mai bine pe "hartie'' prin scris. Sangerez cuvinte si foile mi-au fost si balsam si pansament si posibilitati fara sfarsit. O coala alba e o lume care asteapta sa fie definita, redefinita sau creata . Pentru ca nu exista oprelisti si linii de demarcatie. Semnele de punctuatie sunt ca si zidurile, pot sa protejeze sau sa ingradeasca. Uneori, o fac pe amandoua. Si ce ramane intre... Tacerea, spatiului nefolosit. In arta japoneza de aranjare a floriilor, spatiul e la fel de important ca si floarea. Nu numai delimiteaza, ci si completeaza aranjamentul. La fel e si cu scrisul.
Cat despre cititul printre randuri, a-ti auzit. eu acum doar scriu printre, prin si cu randuri.
                                                                                                             
                                                                                                                           O zi senina !

sursa foto: tumblr.com

vineri, 30 mai 2014

Mâine!

Mâine e o să facem toate lucrurile grozave ce ni le-am propus. Mâine, o să citim o carte, o să vedem filmul acela, o să gătim mâncarea aia specială la care ne gândim de mult. Mâine, o sâ facem o surpriză persoanei iubite. Mâine, o să ne apucăm să facem sport. Mâine, o să invățăm o limbă nouă. Mâine, o să iesim la plimbare cu bicicleta. Mâine, o să devenim mai sociabili. Mâine, o să pictăm. Mâine, o să scriem. Mâine, o să visăm. Mâine, o să bem cei 2 litrii de apă recomandați. Mâine, redecorăm camera, facem curat în dulap, vopsim ușa. Mâine, zâmbim. Mâine, spălăm covorul, dăm cu aspiratorul. Mâine, facem pizza aia cu prietenii. Mâine, invățăm să cântăm la chitara. Mâine, îi spunem că o iubim și îi cumpărăm flori. Mâine, îi spuneți că îl iubiți. Mâine, ne apucăm să invățăm un joc nou, un mod de exprimare nou. Mâine, ne imbogățim vocabularul. Știi de ce? Că mâine îi totul posibil! Mâine suntem invincibili si neobositi , mâine e un prezent mereu continuu și mâine nu ne cere decât vorbe. Mâine nu ne bate pe umeri să ne întrebe: de ce nu începi acum? Mâine nu ne doare, ca ieri. Mâine nu ne face să ne simtim frustrați. Mâine e mereu disponibil. Mâine e de treaba. Mâine ne asteaptă, după azi când de fapt ar trebui să facem toate acestea. Mâine e o iluzie ce pare mereu reală și ne cheamă ca un miraj, făcându-ne să uităm de capriciosul AZI. Mâine e chiar ce asteptăm cu toți. E visul nostru al tuturor, când de fapt singura zi în care trăim cu adevărat, e azi!                                                                                                                

miercuri, 28 mai 2014

Sensibilitatea si râul meu de cuvinte

Aș zice că am o sensibilitate aparte. O sensibilitate care mă face sa vad lumea asa cum o și scriu. Cu sinceritate, emotivitate, îndrăzneală, optimism și impulsivitate. E lumea văzută prin ochii mei și pusă în cuvinte. Sunt imaginile și trăirile mele. Câteodată , observațiile mele. Dar de multe ori cuvintele , doar curg. sunt ca un râu care iese din mine și se scurge prin taste, pe foaia virtuala. Pentru asta nu am explicație mai plauzibilă decât că e un dar. Dacă îi dar, nu pot decât să îl folosesc cât mai bine și mai înțelept posibil. Pentru multe lucruri care ies din mine, nici nu pot să-mi asum aprecierile voastre, nu că nu vreau, mi se pare nedrept , căci au ieșit prea ușor. Au curs. Am fost doar albia care a fost traversată și este traversată de un râu de cuvinte care uneori se revarsă și pe dinafara, produce inundații...  asa ca o sa le las sa curgă la intensitatea de care au nevoie ca sa aducă  viata și bucurie în jurul meu. Normal ca orice râu are nevoie de ploii ca sa nu sece. Ploii care sa ii mentina umplerea cu apa. De multe ori ploile mele de cuvinte vin de la Dătătorul darului meu , alte ori sunt cărțile. Întotdeauna va fi  Biblia ca izvor nesecat de inspirație, care vine chiar de la Creatorul și Binefăcătorul meu, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit.
Aceeași sensibilitate care mă face sa vad lumea într-un mod aparte, mă face uneori și sa sufăr. Sau sa plang. Dar lacrimile, doar spală sufletul și-l lasă mai curat. Ma fac să mă simt în urma lor, ca o dimineață senină și răcoroasă de vară.
PS: Când nu mai știi ce sa faci, fi. Dacă e deșert la tine în suflet, cheamă ploaia... Ia Biblia și citește. Ia o carte care iți place și ... citește. Dacă vrei să vorbești frumos, dorește-ți o inimă curată.
PPS : Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dar !                                                
                                                                                                          sursa imaginii: tumblr.com

sâmbătă, 8 februarie 2014

Atitudine

E ciudat, dar oamenii nu sunt se nasc asa de rai, pe cat  devin. E un proces subtil,  un proces cumulativ. Astfel fiecare frustrare, fiecare lucru care esti obligat sa-l faci, desi este impotriva principiilor tale, fiecare manie inabusita, la fel ca si fiecare sentiment negativ, ascuns si bine camuflat in spatele unui zambet, te acreste si te face zi de zi mai rau.
Prin faptul ca nu alegem sa ne asumam greselile si sa intalegem motivele din spatele lor cadem in pericolul de a le repeta mereu.
E greu de acceptat ca greseala sau esecul, pot fi in conjunctura potrivita, printre cele mai mari surse de motivatie si invatare de care putem dispune. Nu e asa de grav sa gresesti, cat este sa repeti aceleasi greseli sau sa faci altele, fara sa inveti nimic din ele. Daca nu folosesti o greseala sau un esec in avantajul tau , ai pierdut o sansa de a deveni mai bun.
Greseala este una din cele mai mari resurse ale unui om puternic, daca atitudinea este corecta. Nu ma intalegeti gresit , unele greseli sunt foarte greu de suportat , imposibil de reparat si foarte usor te pot dobori sub sentimentele negative ce le urmeaza ( vina, regret, ciuda etc. ). Totul depinde de felul in care le privesti: ca pe o infrangere sau ca pe o lectie.
Indiferent de atitudine, consecintele raman si sunt aceleasi. E ca si cand cazi si iti rupi piciorul. Consecinta faptului ca ai cazut, e ca ti-ai rupt piciorul. Atitudinea ta, nu poate schimba cu nimic acest fapt. Dar poti sa stai imbufnat, amarat si nervos concentrandu-te pe ceea ce nu mai poti sa faci , adica pe ce pierzi sau poti sa iti desenezi pe ghips, sa zambesti si sa iei asta ca o oportunitate de a citii mai mult , de exemplu . Poate avand o atitudine pozitiva te insanatosesti si mai repede.
Atitudinea, nu schimba cu nimic consecintele unei greseli sau al unui esec, insa atitudinea schimba felul cum reactionezi si implicit viitorul.
Asa ca limpezeste-ti mintea, ridica capul si zambeste ! In conjunctura potrivita , viitorul iti surade ! Si nu uita : cu Dumnezeu, mereu ajungi sa fi in conjunctura potrivita !

sursa pozei : http://plasmatics-life.tumblr.com/

Incurajare !

Viata nu trebuie sa fie perfecta, nu trebuie sa fie cumva, pentru ca daca te astepti sa fie cumva , uiti sa te bucuri de lucrurile sau intamplarile mici, dar pline de savoare, fascinante prin simplitatea lor. Fericirea nu-i o destinatie, nu uita asta. E un mod de a calatorii !
Atitudinea formeaza amintiri , nu circumstantele, intamplarile sau esecurile. Ce frumos, nu ?
Acum vine partea grea : practica. 
Oricat de frumos suna o insiruire de cuvinte, daca nu sunt puse in practica si nu schimba viata in bine, nu sunt decat o o insiruire de substantive, verbe adverbe si alte cele, frumos ordonate in propozitii sau fraze, dar fara o insemnatate reala ! 
Adevarul nu trebuie sa sune pompos sau sa fie scris in cuvinte grele , pentru ca e frumos prin insasi simplitatea lui. Frumos putand sa insemne si socant  sau dureros, greu de acceptat, dar toate acestea nu-i fura cu nimic din frumusete. Daca mai este si asezonat cu blandete , este divin.




 sursa pozei : http://plasmatics-life.tumblr.com/