Scriu, deci exist.
Creez propozitii noi, din cuvinte vechi.
Marchez teritoriu dintre realitate si fantezie prin semne de punctuatie.
Demarchez teritoriu dintre sacru si profan, il fac pe tot sacru.
Reduc totul la esenta.
Aplic un strat de ulei verbal pe panza inimii si strig cu tacere , ca sa aduc liniste .
Destinul il descoperi sau ti-l faci, important e sa-l nimeresti pe cel care ti se potriveste.
Strang zambete , pe care sa le ofer in loc de flori si sambete pe care sa le ofer celor dragi.
Mi-e draga marea si sarea care da gust , adica sens, scop si directie.
Ai tu plic pentru scrisoarea vietii tale, pe care o scrii uneori constient?
Nu te teme daca nu intelegi uneori nimic, lumea ii abstracta si abjecta.
Sperie-te daca ai impresia ca intelegi intodeauna totul, atunci sigur ai o problema in plus, fata de cele pe care le aveai deja.
Si daca nu-ti place ceva, contraataca cu ceva mai bun. Toti suntem satui de critici .
Sa tragi concluzi, inseamna ca n-ai alceva de facut. Daca ai tragere de inima ,
Opreste-te, ofera bunatate si respira aer de munte.
In rest , toti suntem oameni , dar ce greu e sa fii om.
Poate de aia, nu ne iese la toti!
Tu macar. incearca !
