Cred în a doua și următoarele șanse!

Cred în a doua şi în următoarele şanse. Cred că un om merită şanse de reabilitare, de aer curat şi de cer senin, atât timp cât le vrea, atât timp cât regretă fumul, praful şi norii negrii din urmă, atât timp cât încă respiră şi atât timp cât tânjeşte după curăţie şi o viaţă mai bună, regretând trecutul cu regretul acela care lasă totul în urmă. Cred în şanse pentru păcătoşi ca şi mine. Nu cred în şanse pentru oameni care se consideră buni în ei înşiși sau care se cred superiori altora (vezi vameşul şi fariseul). Cred în restructurări, cred în schimbări complete de natură şi gândire, nu cred în poleieli, în vopseli, în purtarea de măşti frumoase peste feţe şi inimi urâte. Cred că Dumnezeu transformă şi mântuie mai degrabă un criminal, decât un ipocrit. Cred că cel neprihănit cade de șapte ori şi se ridică de opt ori. Adică se ridică de fiecare dată. Cred că omul ce a cunoscut mântuirea cade în genunchi şi fuge la Dumnezeu, ci nu de Dumnezeu, indiferent ce a făcut sau indiferent prin ce trece. Şi în final, afirm că cred că orice om binecuvăntat e produsul multiplelor şanse oferite de Dumnezeu. Iubiţi mila şi oferiţi atâtea sanse câte a-ți primit şi voi!

Imposibilul!

Imposibilul e graniţa dintre raţiune şi credinţă,
E limita pământeană a Cerului!
Imposibilul e posibil sau poate devenii posibil.
E coaja de pepene în care e ascuns miezul dulce şi fără sâmburi.
E posibil să crezi în imposibil,
Sau e posibil să crezi şi să faci imposibilul să dispară,
Ca un adevărat făcător de miracole.
Pentru că miracol e să crezi,
E lege să se întâmple,
Pentru că este scris, se va întâmpla..
Lasă imposibilul acolo unde-i e locul, adică în neant.
E posibil să crezi şi astfel totul să devină posibil,
Aşa că dacă ai posibilitatea să alegi,
Din tot ce poţi şi vrei să alegi,
Alege să crezi!

Steril

Un miner, o mină  

Și mina cu care desenez in mintea ta.
Caut în galerii de litere,
Ca sa iți aduc la suprafață ce citești!
Observ, privesc, citesc, caut,
în mine și în afară,
aur si diamante,
uneori argint,
cărbune mai puțin,
ca odată ars
lasă in urmă,
doar steril.





                                                                                                                                                                                                                       


                                                                                                                                                             

Strigăt pentru artă

Și-a pierdut arta frumusețea
sau a avut doar măști,

care să ne facă să credem ca e frumoasă?
Arta e o oglindă? O stare?
Ce e? De a devenit atât de abstractă și de ciudată?
În loc să ne arate frumusețea ei, își ridicî poalele în cap
Și ne arată urâțenia, 

Hidoșenia post-post modernă.
de ce omul, cand are mijloace sa arate frumosul
inclina sa scoata in evidenta uratul?
Nimic nu-i nou sub soare, dar...
Pe de alta parte media artificializeaza frumusetea
Adevarul e undeva la mijloc si este strivit de extreme
cum sa mai iasa la iveala , cand oricum e numit relativ?
Cate persoane, atatea puncte de vedere
 vederea noastra este punctiforma
De aia, nu mai vedem in ansamblu
Detalile conteaza
Si intregul e tot un detaliu, dar nu-l baga nimeni in seama
Toti suntem in aceeasi zeama
plutind, cautam idei
si in lipsa lor exprimam la nimereala orice
chiar si o dejectie si ca sa nu ne zica lumea scarbosi sau nesimtiti, sau mai rau:                                                            
lipsiti de talent sau inspiratie, ii spunem arta
si astfel etichetata fecala noastra e faina si cine-o vede altfel e de cacat !


                                                                                                                     sursa foto: tumblr.com

Compozitie

 Scriu, deci exist.

 Creez propozitii noi, din cuvinte vechi.

Marchez teritoriu dintre realitate si  fantezie prin semne de punctuatie.

 Demarchez teritoriu dintre sacru si  profan, il fac pe tot sacru.

 Reduc totul la esenta.

 Aplic un strat de ulei verbal pe panza  inimii si strig cu tacere , ca sa aduc  liniste .

 Destinul il descoperi sau ti-l faci,  important e sa-l nimeresti pe cel care ti  se potriveste.

 Strang zambete , pe care sa le ofer in  loc de flori si sambete pe care sa le  ofer celor dragi.

 Mi-e draga marea si sarea care da gust , adica sens, scop si directie.

 Ai tu plic pentru scrisoarea vietii tale, pe care o scrii uneori constient?

 Nu te teme daca nu intelegi uneori nimic, lumea ii abstracta si abjecta.

 Sperie-te daca ai impresia ca intelegi intodeauna totul, atunci sigur ai o problema in plus, fata de cele pe care  le aveai deja.

Si daca nu-ti place ceva, contraataca cu ceva mai bun. Toti suntem satui de critici .

Sa tragi concluzi, inseamna ca n-ai alceva de facut. Daca ai tragere de inima ,

Opreste-te, ofera bunatate si respira aer de munte.

In rest , toti suntem oameni , dar ce greu e sa fii om.

Poate de aia, nu ne iese la toti!

Tu macar. incearca !

Scrisul

Scriu in special cand suparat, trist, apasat sau ingandurat. Nu prea scriu cand sunt vesel. De multe ori veselia, pare o stare superficiala. Nu naste parca nici conflicte, nici idei profunde, nici vorbe de suflet si doar planuri si euforie. Pe cand tristetea are profunzime. Durerea da nastere in oameni cu caracter solid , la frumusete. Educa. Sigur in acelasi timp intarata, urateste, daca omul e slab. Despre suparare scrie in Biblie, ca duce numai la rau. Asa ca tot ce se aduna in mine. Toata valtoarea de ideii , de cuvinte, de emotii si de trairi, curge cel mai bine pe "hartie'' prin scris. Sangerez cuvinte si foile mi-au fost si balsam si pansament si posibilitati fara sfarsit. O coala alba e o lume care asteapta sa fie definita, redefinita sau creata . Pentru ca nu exista oprelisti si linii de demarcatie. Semnele de punctuatie sunt ca si zidurile, pot sa protejeze sau sa ingradeasca. Uneori, o fac pe amandoua. Si ce ramane intre... Tacerea, spatiului nefolosit. In arta japoneza de aranjare a floriilor, spatiul e la fel de important ca si floarea. Nu numai delimiteaza, ci si completeaza aranjamentul. La fel e si cu scrisul.
Cat despre cititul printre randuri, a-ti auzit. eu acum doar scriu printre, prin si cu randuri.
                                                                                                             
                                                                                                                           O zi senina !

sursa foto: tumblr.com

Mâine!

Mâine e o să facem toate lucrurile grozave ce ni le-am propus. Mâine, o să citim o carte, o să vedem filmul acela, o să gătim mâncarea aia specială la care ne gândim de mult. Mâine, o sâ facem o surpriză persoanei iubite. Mâine, o să ne apucăm să facem sport. Mâine, o să invățăm o limbă nouă. Mâine, o să iesim la plimbare cu bicicleta. Mâine, o să devenim mai sociabili. Mâine, o să pictăm. Mâine, o să scriem. Mâine, o să visăm. Mâine, o să bem cei 2 litrii de apă recomandați. Mâine, redecorăm camera, facem curat în dulap, vopsim ușa. Mâine, zâmbim. Mâine, spălăm covorul, dăm cu aspiratorul. Mâine, facem pizza aia cu prietenii. Mâine, invățăm să cântăm la chitara. Mâine, îi spunem că o iubim și îi cumpărăm flori. Mâine, îi spuneți că îl iubiți. Mâine, ne apucăm să invățăm un joc nou, un mod de exprimare nou. Mâine, ne imbogățim vocabularul. Știi de ce? Că mâine îi totul posibil! Mâine suntem invincibili si neobositi , mâine e un prezent mereu continuu și mâine nu ne cere decât vorbe. Mâine nu ne bate pe umeri să ne întrebe: de ce nu începi acum? Mâine nu ne doare, ca ieri. Mâine nu ne face să ne simtim frustrați. Mâine e mereu disponibil. Mâine e de treaba. Mâine ne asteaptă, după azi când de fapt ar trebui să facem toate acestea. Mâine e o iluzie ce pare mereu reală și ne cheamă ca un miraj, făcându-ne să uităm de capriciosul AZI. Mâine e chiar ce asteptăm cu toți. E visul nostru al tuturor, când de fapt singura zi în care trăim cu adevărat, e azi!