Chestia cu cuvintele e ca le poti aseza oriunde: in inimii, pe forumuri, pe hartie, in carti, pe pereti, in minte. Sunt imaterialul ce devine material. Sunt invizibilul ce se aude sau se vede. Cuvintele au putere. Cuvintele transforma realitati. Sunt cea mai muabila componenta a eternitatii. Vorba zboara, scrisul ramane, ziceau vechii greci. Relevanta si pentru noi aceasta afirmatie, desi nici o vorba nu zboara in vant. Creatorul tine cont de vorbe mai mult ca si creatia. Creatia materiala trece. Vorbele raman.

Poti sa crezi tumult sau lin. Poti face rau sau vorbi de bine. Poti sa taci. Uneori e cea mai buna decizie si cel mai bun lucru ce poti sa-l faci, dar si cel mai greu. Daca inveti sa taci inveti in timp despre tot esentialul necesar trairii tale de aici si de dincolo de aceasta viata. Tacrea e de aur cand vorbele sunt de plumb. Vorbele sunt de aur cand sunt spuse la momentul potrivit si in conjunctura favorabila celui caruia ii sunt adresate. Cuvintele dor sau mangaie. La fel ca inima din care curg. Totusi nu putem fi îndeajuns de atenti cu ele si nu putem sa exageram cu tacerea. Un cuvant potrivit si o tacere potrivita sunt doua lucruri minunate ce poti sa le faci la timpul potrivit. Sincronizarea e totul. Sau cum zice un pasaj drag mie: "totul tine de vremuri si de imprejurari", pana si cuvintele...


Foto: Arhiva personala a autorului