Cuvintele!

Chestia cu cuvintele e că le poți aseza oriunde: în inimi, pe forumuri, pe hartie, în carti, pe pereți, în minte. Sunt imaterialul ce devine material. Sunt invizibilul ce se aude sau se vede. Cuvintele au putere. Cuvintele transformă realitați. Sunt cea mai muabilă componentă a eternitații. Vorba zboară, scrisul rămâne, ziceau vechii latini. Relevantă și pentru noi această afirmație, deși nici o vorbă nu zboară în vânt. Creatorul ține cont de vorbe mai mult ca și creația. Creația materială trece. Vorbele rămân.

Poți să creezi tumult sau lin. Poți face rău sau vorbi de bine. Poți să taci. Uneori e cea mai bună decizie și cel mai bun lucru ce poți să-l faci, dar și cel mai greu. Dacă înveți să taci înveți în timp despre tot esențialul necesar trăirii tale de aici și de dincolo de această viată. Tăcerea e de aur când vorbele sunt de plumb. Vorbele sunt de aur cand sunt spuse la momentul potrivit și în conjunctura favorabilă celui căruia îi sunt adresate. Cuvintele dor sau mângâie. La fel ca inima din care curg. Totuși nu putem fi îndeajuns de atenți cu ele și nu putem să exagerăm cu tăcerea. Un cuvânt potrivit și o tăcere necesară sunt două lucruri minunate ce poți să le faci la momentul oportun. Sincronizarea e totul. Sau cum zice un pasaj drag mie: "totul ține de vremuri și de împrejurări", până și cuvintele...


Foto: Arhiva personala a autorului